Să discutăm despre pizzeria Trevi și brandingul lor. Aparent avem de-a face cu un design minimalist, cât se poate de simplu. Un typeface obișnuit, litere volumetrice negre, fundal alb, aia e. Dar, de fapt, eu cred că băieții au făcut o treaba excelență și merită luați drept exemplu.

Cred că au nimerit un echilibru fin – pe de o parte sunt upscale, zona premium, fițe, cum ar zice unii. Pe partea cealaltă sunt totuși o pizzerie prietenoasă, care te invită să mănânci câteva felii.

Simplitatea e un subiect dificil de dezbătut fiindcă are multe nuanțe fine. Anumiți designeri se ascund în spatele unui cuvânt pretențios – minimalism – ca să justifice muncă mai puțină. Cu ajutorul celor de la Treevi, sper să vă arăt diferențele dintre simplitate și lene.
În engleză sună un pic mai bine – minimalism vs under designing.

Hai să o luăm pas cu pas. Ne uităm la această reclamă și vedem un ambalaj oarecum simplu  – numele restaurantului și un slogan de-al lor. Litere negre, faianță albă și neon de jur împrejur. Din punctul meu de vedere, asamblul acesta îmi transmite o energie bună. Pare un restaurant în care s-au investit sume considerabile, pare premium, de lux, cu mâncare peste medie. În general, localurile premium au o identitate cât se poate de simplă

Nu vei vedea multe culori, typeface-uri deosebite care abundă în personalitate, decoruri ultra-elaborate și tot așa. Deci au bifat căsuța asta: s-au poziționat în zona de top. Pe partea cealaltă, prin vitrină vezi o atmosfera prietenoasă, în care poți să fii comfortabil, să te simți în largul tău. În fond, asta trebuie să îți transmită o pizzerie. Nu să te simți forțat să porți un costum că să iei prânzul acolo.  Aici, mi-e greu să identific cu precizie de ce simt că e un loc prietenos.

Poate fiindcă nu e mult spațiu în interior și apropierea asta face totul mai puțin formal. Poate e vorba despre faptul că mai totul e la vedere. Sau că au folosit lemn peste tot unde s-a putut. Mesele și scaunele sunt drăguțe, dar totuși simplute. Berile sunt la vedere. Toți acești factori contrabalansează sentimentul de local rece, exclusivist, in care îți trebuie o cravată să intri.

Ca o paranteză, îți sugerez să dai o fugă până la OSHO – celebrul steakhouse din București, mai ales în jurul cinei. Vei vedea o atmosfera complet opusă. Una rece, distanță.  Simți cum ești judecat din toate punctele de vedere. E un restaurant cu mâncare bună, dar cu un vibe neplăcut. Ești analizat din cap până în picioare că și cum tu nu faci parte din acel grup select de politicieni, oameni de afaceri și vedete care vin să mănânce acolo.

Asta e pericolul atunci când mergi pe stilul acesta simplu – faianță, litere volumetrice sans-serif și sticlă – să pari cu nasul pe sus. De aceea zic că băieții au nimerit echilibrul perfect. Pentru o pizzerie, nu cred că se putea mai bine, iar asta pentru că dacă mergi pe un stil prea prietenos, devii un local de cartier care nu poate justifică prețurile lor.

Acum, să vorbim un pic despre design și minimalism. Dacă ești cârcotaș, poți să zici că nu e mare brânză aici. Deschizi Photoshop și scrii și tu un text în Arial. Aplici un tratament all caps. Mărește distanță dintre litere. Și uite așa ai făcut treaba, nu? Mai adaugi al doilea rând și zici gata, 2.000 de euro te rog.

Dar vezi, nu așa funcționează. Luat în modul, complet izolat, acest typeface nu este deosebit. Este într-adevăr puternic, bine cizelat și în linie cu identitatea unei pizzerii premium. Deci bine ales, dar cu toate astea nu poți zice că are cine știe ce personalitate sau că te da pe spate. Faianța de pe fundal, iarăși, nu e cea mai scumpă, cea mai wow. Până la urmă sunt stații de metrou care folosesc modelul asta de faianță mică. Cât despre lumina, nu e prima oară când vedem semne iluminate.

Dar vezi, problema e pusă greșită. Dacă ne uităm în Photoshop, vedem că există o distanță anume între aceste litere, dar totuși ne rămâne suficient spațiu stânga-dreapta. Acel spațiu gol ajută foarte mult. Nu e spațiu risipit, e ceea ce se numește negative space și ajută foarte mult la construirea sentimentului premium.

Apoi, remarcă faptul că literele nu sunt iluminate direct. Graficianul a ales să meargă pe un contrast puternic pe care rar îl vezi în bucurești. În general se merge pe un fundal colorat și text alb deoarece îți sare mai mult în evidență. Aici s-a mers pe ideea de cămașă albă făcută la comandă, care vine bine pe tine, nu pe o cămașă hawaiiană, largă, lălăie care țipă după atenție. Deci e o decizie inteligență.
Dacă literele erau iluminate pe spate, deveneau difuze și deci mai puțin atrăgătoare. Cizelat e cuvântul cheie aici. E o nuanță masculină care vine bine in acest context. Cât despre fundal, se putea merge pe un plastic alb. Se putea alege oricare alt material întunecat așa încât să reziste bine la praful din București.

Dar nu, s-a vrut ceva deosebit. Ceva cu o trimitere către bucătăriile din Italia. Faianță asta transmite o anumită energie, o senzație pe care mi-e greu să ți-o descris în câteva cuvinte. Cert e că nu s-a ales la întâmplare. De aceea zic că la prima vedere pare o reclamă simplă, pe care ar putea să o conceapă oricine. Dar atunci când începi să anlizezi atent, vezi multe decizii mici care au construit, în final, un rezultat excelent.

Atunci când mergi pe acest stil, ți-e foarte greu să ascunzi orice greșeală. Când nu te foloseșți de culori puternice, de tot felul de elemente decorative, de componente care încarcă afișul, atunci ti-e foarte greu să execuți ceva excelent. Ca grafician, asta este unul dintre testele care face diferența dintre un junior și un senior.
Totuși, dacă e să fiu măgăruș, nu sunt de acord cu lipsa de simetrie dintre primul și al doilea rând. Ele sunt foarte apropiate ca lățime și deci litera P de la pizza ar trebui să fie aliniată la stânga cu litera T.

Sau, dacă nu s-a dorit acest principiu, atunci al 2 lea rând trebuia micșorat cu aproximativ 20% că să nu pară ca o imperfecțiune de montaj. Dar revenind la lucrurile simple, e o vorbă care îmi place foarte mult: „E că mersul la sală. Știi ce trebuie să faci. Te duci de 3-4 ori pe săptămâna, lucrezi intens, folosești greutăți mari, formă bună, mănânci bine, curat, regulat, te odihnești suficient și aia e. Vei arată excelent. E simplu. Doar că nu e ușor.”
Asta e diferența dintre un design simple și unul underdesigned.

Și cu asta am încheiat. Dacă vrei să afli mai multe despre grafică, intră pe expertphotoshop.ro. Spor la învățat!