Traiesti in bula ta? Poza asta explica multe

Mă plimbam pe stradă și am văzut un spațiu gol și acest afiș. Am stat câteva secunde și nu mi s-a aprins niciun bec. Dimpotrivă, aveam multe întrebări:
- E un preț bun pentru zona respectivă?
- Câți metri pătrați are spațiul?
- Spațiul e gol, cum îl contactez pe proprietar?
- Unde e numărul de telefon?
Cred că asta se întâmplă când trăiești în lumea ta.
Pentru proprietar, prețul era cel mai important, așa că asta a afișat! El gândește în preț raportat la metru pătrat, iar asta a pus pe afiș.
Se pregătește pentru eventualele plângeri legate de preț, așa că încearcă să contracareze asta scriind „negociabil”.
Așa ne întoarcem la design
Când lucrezi pentru un client/brand/firmă, din poziția de designer, tu, de fapt, lucrezi pentru clienții acelei companii. Astfel, toate deciziile tale de design trebuie gândite pentru ei.
Eventualul chiriaș vrea să știe suprafața. Sunt 20 sau 50 de metri pătrați? Prin geam nu poți vedea tot spațiul, dar chiar dacă l-ai vedea, e o informație esențială.
Eventualul chiriaș vrea să știe prețul pe lună: 300, 500, 2000 de euro? Fiindcă așa își face bugetul.
În final, ceea ce predau din 2013 tuturor studenților, când vorbim despre reclame online sau web design, este că trebuie să discutăm despre CTA (call to action).
Ce vrei să facă eventualul chiriaș? Să stea în fața magazinului gol? Să ceară numărul de telefon al proprietarului de la vecini? Să trimită un porumbel zburător?
Orice design are nevoie de un CTA; altfel, e degeaba.
Concluzia
Ieși din bula ta și gândește pentru cine faci ceea ce faci. Cumpărătorul este cel care contează. Nu tu, nu cel care te-a angajat.
P.S.: Spațiul e cam atât 👉 …………. 👈 de mare. Și dacă ești interesat de el, poți să…