Propun să analizăm următoarea reclamă stradală. E vorba despre magazinul Profi Art din zona Obor.

Impresii

Per total, impresia este slabă, mai ales că vorbim despre un magazin destinat artiștilor. Din punctul meu de vedere, întreagă lor fațada îmi transmite haos, dezordine, aglomerație. Senzația aceasta provine din mai mulți factori.
În primul rând modul în care sunt aranjate aceste cuvinte cheie: grafică, modelaj, creativ, culori. Apropo, grafică și creativ alipite, nu mi se pare o idee bună. Grafică – creativ. E o cacofonie acolo care putea fi evitată ușor.

Apoi, multitudinea de culori nu este potrivită. Înțeleg de ce patronul ar crede că asta ar fi o idee bună – vorbim despre materiale și instrumente pentru artiști; grafică, desen, graffiti, și tot așa. Dar fiindcă lucrez cu diverse culori în fiecare zi, nu înseamnă că sunt atras de ele dacă sunt aruncate pe o fațada. Și când mă refer aruncate, într-adevăr asta vedem aici.

Poziționarea lor variază dar și modul în care sunt scrise. Unele cu litere mici, altele doar cu litere mari. Din punct de vedere estetic, nu este plăcut ochiului. Dar poate asta e o părere personală. Hai să vorbim despre lucruri irefutabile: lizibilitatea textelor nu este bună. Sigur, poza este făcută în plină zi, 20 de grade, cu soare afară, fără prea mulți nori. Dar acestea sunt condiții ideale.

În general, mergând pe bulevard în direcția Hasdeu, întreagă zonă este întunecată și greu de citit. Faptul că există balcoane deasupra fațadei face lucrurile și mai complicate. Astfel, nu înțeleg de ce ai alege să folosești mov pe negru. Nici verdele nu este ok, roșu și mai puțin. Dar iată ceva surprinzător – nici măcar cuvântul „grafică” scris cu galben nu arată bine.

Deși există suficient contrast, typeface-ul ales este sec. Sunt destul de sigur că vorbim despre Arial sau ceva din zona asta. Deci un typeface fără personalitate, fără suflet, fără vreun mesaj anume. Ori când vorbim despre un magazin cu iz creativ, acest lucru mi se pare necesar. Din punctul meu de vedere situația e și mai rea dintr-o altă perspectiva – aceste stickere nu sunt deloc scumpe.

Ca o comparație, mă gândesc la această reclamă volumetrică. Aici, când ai de-a face cu forme neregulate, în cazul acesta pensula, costurile sunt mult mai mari. Deci ai putea să fii tentat să mergi pe un font simplu și fără pretenții că să ții prețul jos. Dar aici e complet invers. Patronul a dat a investit multe resurse aici, dar foarte puține pe lateral unde tot ce trebuia făcut era să angajeze un grafician cu experiență.

Stickerele acestea arată slab, dar firma care le produce îți cere bani pe suprafață printată. Deci nu costă nimic în plus să fii folosit un typeface mult mai simpatic. Dacă ne uităm repejor pe Google Fonts, mi-ar fi plăcut să văd un Montserrat Bold sau chiar Black.

Poate un Nunito, sau chir Quicksand. Sunt multe posibilități care ar fi putut merge bine cu logo-ul lor. Fie în aceeași linie, fie ceva complet diferit. Însă, aici, pare că nimănui nu i-a păsat de rezultat. Tot legat de cuvinte, niciodată, niciodată nu e ok să folosești un stroke alb. Din poză nu îmi dau seama dacă stroke-ul este aplicat pe toate cuvintele, însă îl vedem foarte bine aici în stânga la „hobby” precum și la „creativ” și „culori”.

Aparent și el variază în grosime – e subțire aici în dreapta și mai gros în stânga. Designerul probabil și-a dat seama că nu va avea un contrast suficient cu acest albastru închis pe fundal așa că a aplicat cea mai leneșă soluție – stroke alb, subțire. Tehnică această este specifică anilor ’90. Altfel zis e învechită, deloc modernă. Când într-adevăr vrei să folosești un stroke, el trebuie să fie generos, gros, vizibil 100% din toate unghiurile.

Ori aici stroke-ul acesta este o cârjă de care s-a folosit graficianul sau patronul. Nu arată bine și nici nu rezolvă problema. Textul nu este mai aspectuos și nici nu poate fi citit mai ușor. Ba ai putea zice că face mai mult rău, cum e cazul cuvântului „hobby”.

Bun, schimbăm puțin macazul și mergem mai jos. Aici, nu vreau să zic foarte multe fiindcă într-adevăr nu am idei. Cert e că aceste desene creative nu au vizibilitate bună. Nu înțelegi despre ce e vorba. Pur și simplu nu vezi. Trebuie să stai să te uiți cu adevărat. Vreau să mă folosesc de acest prilej că să subliniez un punct. Adesea graficienii greșesc următorul aspect – se gândesc doar la cazul ideal.

Aici, dacă presupui că trecătorii se plimbă agale, au tot timpul din lume, cască gură și îți analizează designul – Greșit! Nimeni nu face asta. Stăm cu capu în telefon. Conducem. Suntem distrași de 20 de chestii în mod constant. Deci e greșit să crezi că trecătorii îți vor analiză cu atenție grafică ta elaborată. În fond, de ce ți-ai lua o expunere așa de mare pe Mihai Bravu dacă nu vrei să beneficiezi cu adevărat de ea? Mi se pare absurd să te gândești că artiștii și graficienii adevărați îți vor aprecia fațada, iar restul să se ducă naibii.

Tu, ca patron de magazin, vrei să atragi cât mai multă lume. Nu vrei să alungi, nu vrei să te nișezi mai mult decât trebuie. Deci, aceste desene, nu mi se par potrivite. Nu știu cum aș folosi spațiul, dar cu siguranță aș merge pe ceva cu vizibilitate bună. Că să înțelegi mai bine, am o poză mai din lateral în care se vede reflexia soarelui în geam.

Ca trecător, fie pe jos sau în mașină, ce mai înțelegi? Forme difuze și cam atât.

În final vreau să discutăm un pic despre logo-ul lor. Două vorbe ca introducere. Coca Cola arată într-un fel. Se scrie într-un fel. Se numește corporate identity. Când printez logo-ul lor pe un tricou, pe un pix, când faci un afiș și tot așa, trebuie să urmărești niște reguli. Nu schimbi tu culorile cum vrei, nu pui tu verde în loc de albastru că se vede mai bine și așa mai departe.

Totuși, majoritatea companiilor au și o variație de logo pentru situația în care fundalul nu este potrivit. Iau un exemplu cât se poate de simplu – Colins.

Logo-ul lor este negru, dar în anumite situații el este alb. Asta așa încât să fie cât se poate de vizibil. Unii îi mai zic inverted color scheme. Sau hai să ne uităm la Amazon.

Avem atât varianta pentru un fundal deschis, dar și una pentru fundal închis. Iarăși – motivul este simplu – vrei să ai contrast bun, implicit vizibilitate bună.

Ne întoarcem la Profi Art. Cum ți se pare?

Nu știu dacă patronul a făcut vreun mockup înainte, însă dacă cineva a făcut o analiză, probabil s-a gândit, iarăși, la cel mai bun caz posibil. O zi luminoasă, cu mult soare, fără nori, și s-a luat în calcul un fundal care va rămâne mereu alb.
Ori aici nu e cazul. În București, orice e deschis la culoare se umple de praf în câteva zile. Dar lăsând asta la o parte, vedem că în mod intenționat s-a mers pe un fundal gri. În partea dreapta vedem că într-adevăr s-a folosit alb, dar, curios, aici nu. În plus, literele volumetrice au o grosime considerabilă, ceea ce produce o umbră serioasă în partea inferioară. Rezultatul? Pare neplăcut ochiului, e încărcat, trist și șters.

Am vorbit anterior de corporate identity fiindcă nu e ca și cum puteam folosi o altă nuanță de albastru și un alt roșu. Așa ceva nu se face. Astea sunt culorile companiei, pe asta mergem. Noi, ca graficieni, nu putem schimba cum vrem noi lucrurile. Cu toate acestea, eu aș fi folosit același fundal închis la culoare și litere volumetrice albe, iluminate. Din acelea cu leduri înăuntru.

Sau dacă asta nu era o opțiune, să folosim un logo complet alb pe fundal închis. Să rămâneam pe această varianta dar cu niște led-uri puternice pe spate. Sunt destule companii care merg pe stilul acesta. Spre exemplu Pandora.

Logo închis la culoare, dar care are mereu în spate un glow datorită led-urilor. Când eu am făcut poză, nu era nici o lumina pe spate, deși tind să cred că erau instalate.

Concluzii

Una peste altă, cred că Profi Art au ratat o ocazie bună. E clar că au avut un buget bun și au investit în imagine, păcat că nu au apelat la un grafician cu experiență.

Și cu asta am încheiat. Dacă vrei să afli mai multe despre grafică, intră pe expertphotoshop.ro. Spor la învățat!