Hai să privim design-ul acestui meniu. E vorba despre meniul restaurantului Blue Margarita din zona Mihai Eminescu. Deși mâncarea e bună și atmosfera e ok, sunt multe lucruri care pot fi învățate din acest meniu.

Totul pleacă de la font

În primul rând fontul folosit este neinspirat și nefericit. Anterior am vorbit despre fonturi fără personalitate, fără viață. Aici, dă pe afară. Sentimentul pe care ți-l transmit acest meniu, în combinația această de culori și text, este de agitație și dezorientare.

Trebuie să înțelegem un lucru – Blue Margarita nu este fine dining. Într-adevăr, nu este o tavernă sau un pub, însă se consumă alcool pe îndelete. De aici și numele de Blue Margarita – este băutură casei. Ea se face cu tequila și au o linie întreagă de băuturi pe sistemul aceasta. În plus, au niște beri importate foarte interesante, deci cu siguranță vei lua ceva la bord.

După două-trei pahare, meniul acesta se transformă. El este greu de citit când ești 100% treaz, dar dacă te-ai și amețit puțin, devine enervant de greu de citit. Dar hai să zicem că nu bei nimic, abia te-ai așezat la masă și primești acest meniu. Ce te lovește? În primul rând aliniamentul. Vedem două coloane cu text center-aligned. Nu este o alege inspirată.

În general, se preferă text left-aligned într-un meniu așa încât să îți fie ușor să scanezi numele în stânga și prețul în dreapta. Dar să zicem că asta e o preferință personală. Ce e irefutabil e următorul principiu – dacă vii cu termeni noi, cu care clienții tăi nu sunt obișnuiți, asigura-te că sunt ușor de citit. Sunt destui clienți rușinoși care nu vor știi să citească chimicanga sau enchilada. Mai avem în partea această cu Columbia și Argentina următorul fel.

Zi-mi te rog, ce scrie aici?

Culeta valuna? E frustrant. Nu înțelegi, nu știi ce scrie. Și dacă vrei să afli mai multe, iată descrierea. Ce-i drept poza nu e excelentă, dar crede-mă, în realitate, e la fel de rău. Nu e vorba că nu poți citi, problema e că trebuie să te chinui să faci asta. Ai nevoie de un pic de efort și concentrare. Ori dacă ies cu câțiva prieteni în oraș, nu pot să opresc conversația fiindcă mă străduiesc să citesc un meniu. Nu așa se face. Și, deci, acest meniu este sabotat complet de acest font, dar și de aranjamentul în pagină.

Culori neinspirate

Hai să vorbim un pic despre culori. Inițial credeam că fiecare pagină din meniu are o trimitere cromatică față de țară de origine. Gen Argentina – albastru. Dar nu prea pare să fie așa. La garnituri avem verde, la desert avem maro/portocaliu. La salate găsim un alt albastru, de data asta închis, ceea ce face textul negru și mai dificil de parcurs.

Mare păcât. De asemenea, în tot meniul avem o singură poză. De ce una? De ce mărimea asta? Dacă ai descis să arăți specialitatea casei, măcar fă-o mai mare, fă-o lată cat aceste două coloane. Asta e problema când alegi să încadrezi totul în dreptunghiuri. Creezi un anumit layout care necesită o anumită continuitate. Ai stabilit marginile exterioare ale meniului, atunci respectă-le!

Dar revenind un pic pe tema culorilor, iată cu ce se deschide meniul. Fundal alb, apoi galben, apoi text negru.

Nu era necesar acest galben. Nu ajută la nimic. Nu ajută indentarea această a acestor trei puncte. De ce le duci spre interior? Vrei să le punctezi mai bine? Nu așa se face. Și, dacă mi se permite să fiu tipicar, marginea din dreapta este insuficientă. În web design, acest spațiu se numește padding. Aici, textul este aproape lipit de marginea setată de dreptunghiul galben.

E un meniu foarte dezamăgitor pentru un restaurant altfel bun. Poate un pic scump, însă asta e o altă discuție. Din ce am văzut pe tripadvisor au avut anterior un meniu mult mai inteligibil, simplu, ușor de înțeles, deci această schimbare este cât se poate de intenționată.

Concluzii

Și uite așa restaurantele bune își pierd ușor-ușor clienții. Nu mă înțelege greșit, nu zic că din cauza fontului Blue Margarita va da faliment. Nu, dar asta combinat cu prețurile măricele, poate cu muzică prea tare, zgomot sau eu știu ce, și uite așa toate aceste nimicuri se adună și i se formează o reputație nepotrivită.

Dar vreau să terminăm cu următoarea idee:
Câți clienți crezi că se vor plânge de meniu? Câte persoane crezi că vor zice ceva chelnerului, iar acesta va transmite informația mai departe către patron? Foarte puțini, poate doar cei carcotasi și probabil nu vor fi băgați în seama. Cu toate astea, disconfortul există, chiar dacă el nu este transmit direct de către clienți.

Și cu asta am încheiat. Dacă vrei să afli mai multe despre grafică, intră pe expertphotoshop.ro. Spor la învățat!