Să discutăm despre acest afiș nefericit în speranța că poate voi ajută măcar o persoană să nu repete aceste greșeli. Se vede cu ochiul liber că nu e cea mai lucrată reclamă, însă vreau să discutăm mai multe aspecte din două perspective: concept și execuție.

În definitiv, deși mă amuz uneori, scopul meu nu e să rad de greșelile altora ci să evidențiez ce se poate învață din ele.
Am primit această poză și imediat m-a lovit wall of text, o problemă fundamentală de design ce ține de execuția afișului. Aceste rânduri informative nu sunt deloc formatate corespunzător. Vizual, ele alcătuiesc un bloc imaginar. Prima reacție este să te dai un pic în spate și să te concentrezi pe ce urmează să citești. Parcă iei o gură de aer înainte să te scufunzi în apă.

Ca o regulă generală, nu trebuie să îl faci pe privitor să investească energie în reclamă ta. În sensul în care nu te poți aștepta că oamenii să își lase activitățile, conversațiile, telefoanele mobile că să se concentreze pe afișul tău. Nu așa funcționează lucrurile în viață reală. Tocmai de aceea când ai pretenții mari de la privitor, vei fi foarte dezamăgit. În cazul de față, patronul atribuie o importantă prea mare acestui afiș. Ori noi, ca public, când ceva nu ne place, abandonăm imediat. Nici măcar nu apucăm să citim câteva cuvinte și deja ne-am văzut de treaba noastră.

Din păcate cei care au executat afiș cred că noi suntem cumva investiți în proces și deci, ne vom strădui să citim afișul conștiincios. Am mai discutat anterior despre acest aspect, dar iată pe scurt ce trebuie să știi legat de aranjamentul în pagină – Caps lock sau all uppercase nu trebuie folosit pentru descrieri.
Nu pot să subliniez asta suficient. În general, titlurile și subtitlurile pot avea acest tratament vizual. Spre exemplu aici, numele afacerii Food Locker, mi se pare normal să fie scris cu majuscule. Este o componentă esențială și deci merită evidențiată.

Restul, în schimb, trebuia scris în mod obișnuit, iar asta pentru că există studii conform cărora ne este mai ușor să recunoaștem și implicit să înțelegem cuvintele în formă lor naturală. Iar accentul e pus pe cuvântul formă. Din ce înțeleg, noi nu citim literă cu literă, ci identificăm cuvântul vizual, după aparență lui. Ori atunci când folosești majuscule, schimbi aspectul textului și deci el este mai greu de urmărit.

Așa cum ziceam, logo-ul este evidențiat, are o greutate serioasă, ceea ce mi se pare ok. Mai jos, avem numărul de telefon. Și acesta are cam același tratament, doar că este și mai mare față de logo. Ai putea zice că e o greșeală, însă telefonul pare să fie principalul call to action, cum zic americanii. Altfel zis, când te uiți la acest afiș ca privitor, ce vrea Food Locker de la tine? Să suni!

Deci, e normal că telefonul să fie împins atât de în față, chiar în față logo-ului. Deci sunt de acord cu acest aranjament.

În partea de sus veștile nu sunt așa de bune. Invitație este scris într-un typeface diferit, ceea ce nu e ok. Dacă vrei într-adevăr să combini câteva typeface-uri, trebuie să te asiguri că ele sunt suficient de diferite. Aici, pare o greșeală, nu un plus pe partea de design. De asemenea textul e format într-un mod ciudat. Prima literă este mărită, chiar dacă tot cuvântul este scris cu majuscule. 

Stilul asta cu litera mărită vine din mediul print. Se folosea intens în reviste și ziare, dar s-a cam dus moda asta. Revenind la formatare, mai e o stilizare voită care de fapt pare o greșeală. Băieții au vrut să evidențieze cuvântul WhatsApp însă execuția lasă de dorit.
Eu cum prefer să fac. Dacă am text normal pe regular, folosesc un weight bold sau black pe un cuvânt anume și apoi întăresc importantă și mai mult prin schimbarea culorii. Aici acest lucru nu e posibil din cauza fundalului extrem de puternic. Întradevăr el oferă un contrast maxim însă totodată el limitează opțiunile legat de culori.

Deci designerul nu prea avea ce să facă aici. Eu aș fi lăsat WhatsApp scris în mod obișnuit și aș fi pus iconița specifică aplicației lângă numărul de telefon. În felul asta nu aglomera afișul dar totuși transmitem informația într-un mod mai elegant și concis.

Făcând doi pași în spate, îmi dau seama că aceste probleme de design provin din unul din două motive. Fie patronul a executat singur designul, caz în care nu prea mai sunt multe de zis. Sau a fost angajat un grafician însă acesta nu a refuzat ideile prea puțîn practice ale patronului.
Că să înțelegi mai bine, eu că designer am auzit multe cerințe stupide la viață mea. Să includ o poză cu nevasta omului, sau una cu pisica lui… Să adaug un curcubeu și tot așa. E datoria ta să intervii și să zici nu. Nu doar fiindcă nu va arată bine dar îți face și ție viață mai grea. Deci chiar dacă ești un grafician cinic care vrea să fie plătit și atât, tot e în interesul tău să îl sfătuiești pe client în sensul corect. Că să îți faci viață ușoară.

Nu intra în jocul în care încerci să îl mulțumești pe patron că să scapi mai repede și să fii plătit. O să devii o marionetă care execută tot ce zice clientul și, per total, va fi un proces nu doar mai lung, dar și mai frustrant.

Am tot vorbit despre execuție, acum am să vorbimc despre concept. Nu e domeniul meu forte și deci e posibil să vorbesc prostii, însă cred că am niște puncte valide.
În primul rând mesajul este mult prea lung. Faptul că el este tradus în engleză înrăutățește dramatic situația. Din ce înțeleg, vorbim despre un complex rezidențial unde, presupun, că există un procent anume de locatari care vorbesc doar engleză.

Despre ce procent crezi că vorbim? 50%? 30%? 10%? Eu tind să cred că vorbim de un procent foarte scăzut. În plus, chiar dacă unul sau mai mulți membri dintr-o familie nu vorbesc română, ei trăiesc totuși în București, deci presupun că măcar unul din ei vorbește limba. Astfel, la o analiză rapid și posibil superficială rezultă că nu merită să încarci anunțul cu o traducere atât de amplă. Dacă există străini, ei vor află despre restaurantul tău prin intermediul familiei.

Mai departe, conceptual, nu are sens să le ceri oamenilor să te adauge ei pe WhatsApp că să le dai meniul tău. Clienții trebuie tratați că niște prinți și prințese. Nimeni nu face nimic pentru tine ca patron de afacere. Să crezi că îmi voi răpi eu timp că să te adaug în telefon, să conversez cu tine ca apoi să îmi dai un meniu e absolut ridicol.

Nu. Ce faci în schimb – îți faci pagină de Facebook și pui acolo meniul. Îți faci pagină de Instagram și îți pui acolo preparatele. Deci abordarea aceasta!
Caută-ne și îți dăm meniul nu e deloc ok. Oamenii sunt ocupați, sunt timizi, sunt comozi, sunt multe lucruri, dar cu siguranță nu își răpesc din timpul lor că să te ajute pe ține că patron.

Și mai merită zis ceva. Pe de-o parte nu vrei să ignori acei 10-20% din locatari care nu vorbesc limba română. Ok, înțeleg, vrei să acoperi cât mai multe persoane. Dar apoi cum creezi doar un cont de Instagram și atât? Mergi pe presupunerea că toți din complex au profil de Instagram și știu să îl folosească? Presupui că locatarii preferă Instagram față de Facebook sau un site dedicat? Ori încercăm să includem cât mai multe persoane ori ne tăiem audiență dramatic prin prisma Instagram.
Înțeleg de ce nu ți-ai face un site – costă un pic, poate nu te pricepi, mă rog, sunt diverse motive. Nici acestea nu stau mult în picioare dacă vrei într-adevăr să faci o afacere pe bune, dar să zicem. În schimb, pagina de facebook e gratuită și o setezi în 20 de minute. Nu înțeleg decizia asta să vorbești doar cu acel segment de locatari care au Instagram.

Înapoi la afiș, iată ce zice – meniu cu specific internațional pentru că încercăm să fim pe toate gusturile. Poftim? Eu m-am uitat la viața mea la multe materiale cu Gordon Ramsey, celebrul bucătar britanic. N-ai cum să nu fi auzit vreodată una din vorbele lui celebre: 1. Să nu fie mâncarea congelată și 2. Ține meniul compact, mic. Ori când încerci să mulțumești pe toată lumea, nu iese nimic bun. Ce facem – mici, pizza, hamburgeri, sushi, chinezesc? Ramsey zice de o  groază de ori – dacă e meniul lung, pleacă de acolo. N-are cum să fie mâncarea bună, proapata dacă vezi un meniu lung.

Ori eu asta înțeleg de aici – pentru că încercăm să fim pe toate gusturile. Exprimarea asta nesigură, timidă, provine din lipsa de încredere în forțele proprii. Eu asta înțeleg, asta e energia pe care mi-o transmite. Una peste altă, aș fi abordat complet diferit acest afiș. Iarăși, orice agenție, orice grafician ți-ar fi cerut cel mult câteva sute de euro pentru așa ceva. Ori dacă nu dispui de banii ăștia pentru publicitate, nu știu cum îți permiți să îți iei echipamentele necesare pentru o bucătărie bine utilată.

În fond, vorbim de 2-300 de euro pentru un afiș, dacă nu și mai puțin. Păcat.

Și cu asta am încheiat. Dacă vrei să afli mai multe despre grafică, ne vedem pe expertphotoshop.ro. Spor la învățat!